Sari la conținut

Azotat de amoniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Azotat de amoniu
Alte denumiriNitrat de amoniu, salpetru de amoniu
Identificare
Număr CAS6484-52-2
ChEMBLCHEMBL1500032
PubChem CID22985
Informații generale
Formulă chimicăNH4NO3
Aspectpulbere albă
Masă molară80,04 g/mol
Proprietăți
Densitate1,725 g/cm3 (20 °C)
Starea de agregaresolidă
Punct de topire169,6 °C
Punct de fierbere210 °C
Solubilitatebună în apă (1177 g/l la 20 °C)
AnionAzotat
CationAmoniu

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de amoniu (denumit și nitrat de amoniu sau „salpetru de amoniu”) este un compus anorganic, sarea ce ia naștere din amoniac și acid azotic, cu formula chimică NH
4
NO
3
. Este un compus solid cristalin, foarte solubil în apă și higroscopic, dar care nu formează forme hidratate. Este utilizat majoritar în agricultură, fiind un îngrășământ ce aduce un aport bogat de azot.[2]

Cea mai simplă metodă de obținere a nitratului de amoniu este reacția de neutralizare a acidului azotic sau nitric cu amoniac:[3]

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Azotatul de amoniu este o sare ce conține anionul nitrat NO3 și cationul amoniu NH4+. Se descompune la încălzire (la temperaturi mai mici de 300 °C) în apă și oxid de azot (gaz ilariant):

La temperaturi mai mari de 300 °C, predomină următorul proces de descompunere:[4]

Norul roșu din urma exploziilor de la Beirut din august 2020

Ambele reacții de descompunere sunt procese puternic exoterme ce duc la obținerea unor gaze. În unele condiții, aceste procese pot să devină explozive, ceea ce poate duce la accidente de proporții mari, de exemplu explozia de la Mihăilești. Exploziile care sunt cauzate de nitratul de amoniu sunt acompaniate de un nor de culoare roșu-oranj, acesta fiind datorat cantității mari de dioxid de azot care este obținut ca produs secundar al descompunerii.[5]

Ambii atomi de azot au atins pragul de oxidare (0), o astfel de reacție când un element este oxidat de același element, explică puterea exploziei prin transformarea rapidă a nitratului de amoniu din starea de agregare solidă direct în cea gazoasă (azot, oxigen, și vapori de apă). Recuperarea acidului azotic se realizează prin reacția cu acidul sulfuric concentrat și distilare:

Nitratul de amoniu întreține arderea, iar la supraîncălzire poate exploda, din această cauză este folosit ca îngrășământ numai sub formă de amestec cu alte substanțe.

Faze cristaline

[modificare | modificare sursă]
Faza Temperatura (°C) Simetrie
(lichid) (peste 169,6)
I 169,6 -> 125,2 cubic
II 125,2 -> 84,2 tetragonal
III 84,2 -> 32,3 α-rombic
IV 32,3 -> −16,8 β-rombic
V sub −16,8 tetragonal[6]

Nitratul de amoniu face parte din îngrășămintele naturale azotate,[7] și conține 34% azot în procente de masă (mai puțin în comparație cu ureea).[8]

Este și parte componentă a unor explozivi ca ANFO (sau ANDEX, care este un amestec de nitrat de amoniu și un ulei mineral ca dieselul de exemplu; acesta este utilizat ca exploziv industrial)[9]:1 și se poate asocia cu nitrat de glicerină, nitroglicol, dinitrotoluen, trinitrotoluen, pentrit, hexogen etc. În amestec cu TNT poartă numele de Amatol, iar în amestec cu aluminiu, TNT și alți explozivi se numește Torpex.

  1. ^ „Azotat de amoniu”, 6484-52-2 (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Karl-Heinz Zapp "Ammonium Compounds" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2012, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a02_243
  3. ^ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. p. 469. ISBN 0080379419. 
  5. ^ „The chemistry behind the Beirut explosion”. 
  6. ^ Choi, C. S.; Prask, H. J. (). „The structure of ND4NO3 phase V by neutron powder diffraction”. Acta Crystallographica B. 39 (4): 414–420. doi:10.1107/S0108768183002669Accesibil gratuit. 
  7. ^ „Ammonium Nitrate Fertilizer: How To Use Ammonium Nitrate In Gardens”, Gardening Know How, accesat în  
  8. ^ „Nutrient Content of Fertilizer Materials” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Cook, Melvin A. (). The Science of Industrial Explosives. IRECO Chemicals. p. 1. ASIN B0000EGDJT.